GEOPOLITICA SUA CIRCUM-RUSIA (I)
iulie 22 2005 - 17:43 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

„Statele mici dispar, de obicei, în urma agresiunii din partea statelor mai mari iar imperiile – în urma unor trădări din interiorul lor” Charles des Montesquieu. ÎNCEPUTUL SFÎRŞITULUI Dezintegrarea imperiului sovietic la începutul anilor nouăzeci ai secolului trecut, a marcat sfîrşitul unei perioade de mai bine de o jumătate de secol în care lumea a fost controlată de către două supraputeri –S.U.A. şi U.R.S.S. Toate statele lumii, într-o măsură mai mare sau mai mică, erau nevoite să se conformeze aceastei realităţi. Au fost momente cînd părea că Uniunea Sovietică şi-a atins toate scopurile geopolitice, trasate încă de către predecesoarea sa – Rusia Ţaristă. Practic toată Eurasia se afla sub controlul său şi al aliaţilor săi ideologici. Mai multe ţări din Europa Răsăriteană, Africa, Asia şi America Latină se găseau în sfera de influenţă sovietică. Dar primele fisuri în blocul comunist au apărut odată cu declanşarea „Războiului Rece”. Iugoslavia lui Tito a refuzat să accepte modelul sovietic de construire a socialismului şi a fost excomunicată din mişcarea comunistă internaţională. Numai sprijinul acordat de către S.U.A. şi Marea...

Putin contra Rusiei: direcţiile loviturilor principale II
iulie 5 2005 - 17:34 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

Episodul III            Putin nu a adus schimbarea Vezi partea I... Noul şef al statului (confirmat în funcţie prin alegerile din martie 2000) era perceput de către majoritatea ruşilor ca personalitatea care a venit să salveze ţara şi poporul de dezastrul „democratizării”, de sărăcie, de fărădelegile funcţionarilor/politicienilor şi dezmăţul crimei organizate, de înjosirea suportată de către Rusia pe arena internaţională. În ochii majorităţii cetăţenilor ruşi, Putin trebuia să fie persoana prin care să înceapă renaşterea Rusiei. Însă, n-a fost aşa să fie. Rezultatele conducerii ţării de către Vladimir Putin timp de cinci ani a dat peste cap toate aşteptările. Se poate de afirmat cu cea mai mare siguranţă că, timp de cinci ani, în Rusia a continuat degradarea începută de Preşedintele Elţîn. Federaţia Rusă este în continuare unul dintre cele mai corupte state din lume. Funcţionarii reprezintă forţa care poate dispune în fel şi chip...

Putin contra Rusiei: direcţiile loviturilor principale I
iulie 1 2005 - 17:34 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

În luna septembrie a anului 1999, cînd bandele de terorişti islamici ceceni şi acoliţii lor străini au atacat Daghestanul - republică caucaziană - Rusia se afla în pragul unei catastrofe. Prim-ministrul în exerciţiu Stepaşin, convocînd cabinetul de miniştri, declarase că „situaţia este atît de complexă, încît putem pierde nu numai Daghestanul, dar întreg Caucazul”. În scurt timp, majoritatea posturilor de televiziune transmiteau repetat cuvintele rostite de către şeful guvernului rus. Apoi urmează demisia lui Stepaşin, iar Preşedintele Federaţiei Ruse Elţîn îl şi numeşte în funcţia de şef al Guvernului pe conducătorul Serviciului Federal de Securitate Vladimir Putin. Doar peste şapte luni, în martie 2000, prim-ministrul Putin devine, prin votul întregului popor, Preşedinte al Federaţiei Ruse. Episodul I               Perioada anilor ‘90 Evenimentele derulate în Rusia anilor ‘90 au făcut ca cea mai mare parte a populaţiei să rămînă total decepţionată de anevoiosul...

RETROSPECTIVA RELAŢIILOR ARABO - ISRAELIENE
iunie 4 2005 - 16:44 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

Evreii sînt, fără îndoială, unul dintre cele mai vechi popoare din lume, existenţa căruia a fost atestată documentar. Conform Bibliei, evreii ar fi fost poporul ales a lui Dumnezeu. Primul dintre ei care a încheiat un legămînt cu El a fost Avraam. Vechiul Testament ne-a descris destul de amănunţit istoria nesfîrşitelor peregrinări ale acestui popor (soarta căruia se aseamănă foarte mult cu cea a conaţionalului lor Agasfer), aflat mereu în căutarea Pămîntului Făgăduinţei. RĂDĂCINILE BIBLICE ALE CONFLICTULUI Face de menţionat că nici arabii nu cedează evreilor în vechime. Conform Bibliei, ei ar fi fost urmaşii aceluiaşi Avraam care, disperînd să mai aibă copii cu soţia sa legitimă Sarah, a avut un fiu – Ismail, de la roaba Agar. După ce Dumnezeu, în mila Sa, i-a trimis Sarei copiii nesperaţi, aceasta, pornită de gelozia maternă, l-a silit pe Avraam să-i izgonească pe Agar şi Ismail în pustiul Arabiei. De la aceşti prigoniţi şi s-ar fi pornit poporul arab, cunoscut în izvoarele iudeo-creştine antice şi medievale sub numele de agareni sau ismailiţi. Evreii, încă din cele mai vechi timpuri, nu au fost prea agreaţi de către popoarele din jur. La mijloc au fost şi...

Invazie anticreştină în Europa de Vest
martie 25 2005 - 13:16 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

În ultimul timp, agenţiile europene de ştiri, în special Agenţia France Press (AFP) atenţionează asupra unui nou val anticreştin în Europa de Vest. În decursul ultimelor decenii procesul de decreştinizare a luat o asemenea amploare încît acest fenomen nu mai poate fi pus la îndoială. În acelaşi timp, se resimte tot mai mult influenţa islamului în aceiaşi zona a Europei. Pentru confirmare vom aduce cîteva exemple. Marea Britanie: „Salvaţi Crăciunul!” Agenţia Infocato în buletinul din decembrie 2004 a mediatizat rezultatele unui sondaj de opinie realizat în Marea Britanie. Potrivit sondajului, o treime din englezi nu ştiu că Iisus Hristos s-a născut în Bethleem şi tot atîţia respondenţi habar nu au că, potrivit Bibliei, primul om de pe pămînt a fost Adam. Sondajul a dezvăluit, de-asemenea, că persoanele mai în vîrstă de 50 de ani cunosc mai multe despre creştinism decît generaţia tînără. De altfel pentru cei care comunică mai mult cu generaţia tînără de azi constatările acestui sondaj nu sînt deloc surprinzătoare. Tatiana Şutova, care a lucrat mai mult timp în sistemul învăţămîntului de stat francez s-a convins că marea majoritate a elevilor...

TREI ANI PE “LISTA NEAGRA”
noiembrie 11 2004 - 14:58 (ro.altermedia.info)

Nume: Ahmed Ali YusufVîrstã: 29 aniOcupatie: trecut pe lista neagrã, a condus mai înainte banca al-Barakaat împreunã cu alti doi colegiFamilie: sotie, doi fii, douã fiiceLocuinta: chirie în Tensta, StockholmVenit: 0 coroane A FOST, probabil, condamnat sã moarã de foame, ceea ce nu s-a întâmplat deocamdatã. La trei ani dupã ce a fost numit ”terorist” de autoritatile SUA, Yusuf din Suedia nu stie încã de ce a fost trecut pe lista neagrã. Un caz abordat în editia din 8 noiembrie 2004 a cotidianului Aftonbladet. O tãcere surprinzãtoare s-a asternut cu privire la cel mai mare abuz juridic al timpului nostru: listele negre ale SUA, ONU si UE cu persoanele bãnuite de terorism dupã evenimentul din 11 septembrie 2001. Astãzi se împlinesc trei ani de cînd Comitetul pentru sanctiuni al ONU a aprobat cuprinzãtoarea listã a persoanelor pe care America le suspecteazã de terorism. Nu s-a fãcut nici o anchetã privind temeiul acuzatiilor aduse. Comitetul nici mãcar nu s-a întrunit pentru a lua hotãrîrea, ci lista cu suspecti a fost trimisã membrilor prin fax. Deoarece nimeni nu a protestat, a fost aprobatã… Cîteva zile mai tîrziu lista a fost adoptatã...

„Lecţii Cipru" pentru Republica Moldova
octombrie 12 2004 - 18:31 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

Analistul politic Nicu POPESCU a înserat recent în Eurojournal.org un material în care suprapune situaţia din Cipru pe cea din Republica Moldova, concluziile făcute de autor prezentînd un interes deosebit pentru cititorii din ţara noastră. Astfel, în opinia sa, exemplul Ciprului poate interesa Moldova prin combinarea a doua procese care se suprapun: integrarea europeană şi reglementarea unui conflict secesionist. Există diferenţe clare între Cipru si Moldova, spune autorul, şi, totuşi, cîteva concluzii relevante pentru Moldova pot fi identificate. Care sînt lecţiile pe care le putem extrage din cazul Ciprului? In 1959 Ciprul devine independent de Marea Britanie. După un deceniu de tensiuni între comunităţile greacă şi turcă şi după o lovitură de stat grecească în partea de sud şi ocuparea părţii de nord a Ciprului de către armata turcă în 1974, a avut loc (auto)proclamarea Republicii Turceşti a Ciprului de Nord. Timp de 30 de ani eforturile de reunificare nu au adus nici un rezultat. Însă aderarea Ciprului grecesc la Uniunea Europeană (UE) a modificat radical procesul de soluţionare a conflictului. In 2003/2004...

DICTATURA HIPERCOMPANIILOR DE PRESA
septembrie 22 2004 - 14:00 (www.ro.altermedia.info)

MASS-MEDIA s-a constituit, de la înfiinţarea sa, într-un instrument de luptă împotriva abuzurilor puterii, atît în statele dictatoriale, unde cele trei puteri se concentrează de obicei în mîna conducerii politice, dar şi în statele democratice, unde legislativul, executivul şi juridicul pot comite erori, intenţionate sau nu. Astăzi însă, presa arată lumii o altă faţă. Cea de “a patra putere” în stat s-a transformat, din cel mai puternic critic al puterii, într-un biet subaltern obedient. Şi în ţările democratice pot fi comise abuzuri serioase, cu toate că legile sînt votate democratic, executivul rezultă în urma unui vot universal, iar justiţia este independentă de guvern. Spre exemplu, aceasta condamnă un nevinovat (vezi “afacerea Dreyfus”); parlamentul votează legi discriminatorii contra unor categorii (cum a fost în SUA, vreme de un secol, cu afro-americanii sau azi cu musulmanii, în baza “Patriot Act”); în sfîrşit, guvernele duc politici ale caror...

Rusia contra Rusiei
septembrie 6 2004 - 19:07 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

Se poate oare spune că secolul XX este cel mai tragic din istoria omenirii? Posibil că cu mult subiectivism, dar credem că da. În aceşti o sută de ani omenirea a trecut prin două conflagraţii mondiale care au făcut zeci de milioane de victime şi cel puţin o singură dată s-a aflat la cîteva minute de autodistrugere. Secolul XX a distrus toate iluziile secolului XIX despre posibilitatea instaurării unei noi ere a păcii mondiale. Dacă cineva ar întreba cine a suportat cele mai multe suferinţe, atunci răspuns nu ar fi primit. Cauza este că suferinţa este strict subiectivă. Mai ales că este o caracteristică pur omenească, iar pe lîngă toate trebuie să spunem că cel mai mult în secolul XX a suferit omul. Subiective ar fi şi aprecierile care ar prezenta ţara şi naţiunea asupra cărora s-au năpustit cele mai mari încercări în secolul XX. Demonstraţia este prezentată de istoria propagată de fiecare stat. Diferenţele sînt atît de mari de parcă se descriu epoci diferite şi evenimente diferite. Cu toate acestea, din totalul de controverse putem prezenta o ţară şi o naţiune care a trecut printr-un adevărat purgatoriu, printr-un şir continuu de încercări şi momente dramatice...

ШOБ НЕ ВМЕРЛА УКРАIНА!
iulie 6 2004 - 21:43 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

(rolul geopolitic al Ucrainei în jocul marilor puteri) Dispariţia URSS şi noii actori geopolitici Sfîrşitul secolului al XX-lea a fost unul al transformărilor radicale. Transformări care au afectat toate sferele vieţii sociale pe întreg globul pămîntesc. Cauza şi motorul acestor evoluţii care au schimbat lumea a fost destrămarea URSS. În numai cîţiva ani de pe harta lumii a dispărut cel mai mare stat, deţinător de enorme resurse politice, militare, economice, umane ş. a. şi care reprezenta una din cele două supra-puteri mondiale. Confruntarea dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americei garanta securitatea la toate nivele – de la cel local la cel global şi viceversa. Acest tandem deţinea rolul de stăpîn al destinelor omeneşti, al unor state întregi şi chiar al întregii omeniri. Colapsul URSS a avut un efect de şoc în lumea politică. Cele mai influente centre de cercetare şi de analiză nu au putut prognoza asemenea evoluţii ale evenimentelor. Posibilitatea prăbuşirii statului sovietic era abordată la un nivel pur teoretic. Nimeni nu era pregătit pentru scenariul „ prăbuşirii peste noapte”. Destrămarea statului URSS a fost determinată de multiple cauze. În perioada finală...

Calul Troian al Americii
iunie 21 2004 - 18:18 (http://ro.altermedia.info)

Retragerea rachetelor Jupiter din Turcia, in 1963, criza din 1974 a Ciprului, care a dus la embargoul asupra armelor (intre 1975 si 1978) si la inchiderea bazelor americane, refuzul lui Ozal de a remilitariza insula Lemnos, repunerea in discutie, de catre Statele Unite, a proiectului de rezolutie ONU privind genocidul armenilor, numeroase refuzuri de a folosi teritoriul turc, inclusiv in al doilea razboi din Golf. Sunt numai cateva dintre episoadele incinse ale unei aliante cu nabadai, dar care nu s-a rupt niciodata. Prin acest „mariaj“, de 50 de ani, America si-a gasit un urias cal troian, bun si pentru Europa, si pentru Orient: Turcia. Vocatie europeana sau insarcinare de la Washington? Este imposibil sa nu observi militantismul galagios al Ankarei pentru aderarea la UE. De fiecare data cand tatonarile, discutiile si semnalele politice ale Europei au parut prudente, protocolare si apatice, autoritatile turce s-au lansat intr-un cor de vociferari, preluat, amplificat si usor isterizat de mass-media. In spatele acestui spectacol, e mai putin vizibila presiunea Washingtonului, care urmareste ca Turcia sa obtina un scaun la Bruxelles. Absorbiti in structurile europene, turcii vor „iesi“ din spatiul geografic si sociopolitic al Orientului Mijlociu, amanand pe termen lung orice coagulare a acestei zone. Sase...

Conflictele din Kosovo şi Palestina: deosebiri şi asemănări
iunie 7 2004 - 17:16 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

Undeva, în inima Balcanilor, se află un colţ de lume, care pînă nu demult părea să fie uitat de Dumnezeu şi lume – Kosovo. Însă, de cinci ani încoace, această denumire geografică nu mai dispare din centrul atenţiei mass-media din lume, căci într-o controversă sîngeroasă pentru administrarea acestei regiuni s-au încleştat într-o luptă fără compromis Serbia şi Albania, musulmanii şi creştinii ortodocşi, NATO, ONU, Conferinţa Islamică şi Rusia. Din punct de vedere geopolitic şi al resurselor economice, valoarea Kosovo este practic egală cu zero. Tocmai de aceea, pentru a înţelege esenţa acestui conflict ar fi cazul să facem puţină istorie. Etapele colonizării ţinutului Kosovo de către albanezi Cei mai vechi trăitori, în regiune, sunt, fără îndoială albanezii – moştenitori ai anticilor iliri. În sec. VI-VIII, în Balcani au migrat, din Europa de Nord-Est slavii. Aceştia s-au aşezat masiv la Sud de Dunăre, asimilînd treptat populaţia autohtonă (inclusiv pe protoromâni şi protoalbanezi). După slăbirea Imperiului Bizantin, în zona vestică a Balcanilor se va forma statul medieval sîrbesc, cu nucleul în Kosovo....

Kosovo: primul cincinal al „eliberării”
iunie 5 2004 - 17:10 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

 „Aceşti copii, pe care i-am întîlnit în ultimele săptămîni, nu ne ştiu, nu ne cunosc şi nu ne întreabă despre nimic. Însă ei sînt vii, sînt fericiţi şi merg la şcoală. Ei sînt în viaţă şi nu sînt refugiaţi, pentru că existăm noi: această alianţă magnifică, ţările membre ale acesteia şi popoarele lor. Din numele lor eu astăzi spun: haideţi să ne mîndrim, să ne mîndrim foarte şi foarte mult, pentru că ceea ce facem noi este un lucru nobil”. Extras din discursul de adio al secretarului general NATO, Lord Robertson, rostit la 30 decembrie 2003.   Acum cinci ani, cel mai scris cuvînt în presa internaţională şi cel mai rostit cuvînt în reportajelor televizate era Kosovo. Evenimentele ce se petreceau pe o suprafaţă de mai puţin de 11 mii kilometri pătraţi erau în centrul atenţiei pe întreg globul pămîntesc. Situaţia din această mică regiune balcanică era urmărită pe o distanţă care se întindea de la Los-Angeles pînă la Vladivostok, atît de cercurile politice şi lumea ştiinţifică, cît şi la nivelul străzii. Unii...

Democraţia fără tortură nu funcţionează
mai 18 2004 - 14:12 (www.ytro.ru)

Ce mai surpriză! Promotorii democraţiei mondiale se gîndesc în mod serios să legalizeze tortura. Pretext le-a servit regretabila „greşeală” cu fotografia din închisoarea irakiană Abu-Ghraib, unde militarii americani torturau nişte prizonieri irakieni. Totuşi, discuţiile pe această temă au început mai demult. După 11 septembrie 2001 nu doar zbirii din serviciile secrete vorbesc serios despre legalizarea torturilor dar şi juriştii americani. Se pare că, în centrul discuţiilor stă oportunitatea torturii şi nu etica sau legalitatea ei. Pînă mai ieri, militarilor SUA li se spunea că torturile nu sunt eficiente, deoarece frica provocată de durere îl determină pe inculpat să spune ceea ce se vrea de la el şi nu ceea ce e adevărat. Dar, se pare că aceste argumente la momentul actual pe nimeni nu mai tulbură. Fostul cercetător militar Mike Ritt, care a predat metodica interogatoriului şi metodele de opunere faţă de torturi, dă un răspuns clar: torturile îşi au rostul doar în cazurile în care anchetatorul pune corect întrebarea. Deci, anchetatorul nu trebuie să-l „determine” pe inculpat să dea răspunsul dorit. În linii mari, dacă teroristul prins nu spune unde a amplasat bomba, el este singur vinovat. Dacă nu-l „converteşti”,...