CARACATIŢA DIN MEDICINA MOLDOVENEASCĂ II (sfirsit) iunie 17 2008 - 12:37 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică) Alexandru Moraru

(vezi partea I)

Ce poate fi mai rău şi mai trist decît atunci cînd în ţară bîntuie foametea, canibalismul? Cînd un om simplu, căruia i s-au luat toate rezervele de hrană de către funcţionarii sovietici, nu mai are nici o speranţă că va supravieţui. Cînd autorităţile sovietice, după ce au „măturat” toate podurile oamenilor de grăunţe, încep să aducă înapoi cîte ceva din produsele furate, pentru a le prezenta propagandistic drept „ajutor trimis de Stalin oamenilor muncii din Moldova”, unii din aceştia începînd chiar să creadă că Stalin s-ar gîndi la ţăranul din Moldova...

Totuşi, în anul care a urmat, 1948, situaţia în instituţiile medicale din RSS Moldovenească s-a înrăutăţit şi mai mult. Vă propun un document care nu este altceva decît o informaţie prezentată Biroului CC al PC(b) de către secretarul CR Leova al PC(b)M[i], expediată în ziua de 20 ianuarie 1948 cu numărul de înregistrare 6:

„Biroului CC al PC(b) din Moldova, tov. Ivanov, or. Chişinău

După alungarea ocupanţilor (în original: occupantov) germano-români (ca să vezi! Al. M.) peste hotarele RSSM, Comitetul raional, alături de organele puterii de stat sovietice, au atras o mare atenţie restabilirii reţelei de instituţii medicale, inclusiv a spitalului raional din Leova.

Focarul de epidemie de tifos care a izbucnit în prima perioadă de după eliberarea raionului de nemţi, lipsa personalului medical (un singur lucrător cu studii medii speciale) au creat o situaţie alarmantă. Comitetul raional, nu o dată, a solicitat de la CC soluţionarea problemei cadrelor medicale şi auxiliare.

La sfîrşitul anului 1944 şi începutul anului 1945 în raion au fost trimişi medicii: Vilk, Faerştein, Aron, Kogan, Vasserman şi Gold. Toţi aceştia proveneau din familii bogate, unii au făcut studii în Franţa, Italia, România la specialitatea terapie.

În această componenţă de medici, comitetul raional nu a putut soluţiona problemele legate de ocrotirea sănătăţii. Motivele ar fi următoarele:

1. Lipsa medicilor de alte specialităţi;

2. Refuzul medicilor nominalizaţi de a se angaja la serviciu în localităţile rurale; toţi au lucrat şi lucrează în oraşul Leova;

3. Tendinţa acestora de a se îmbogăţi pe seama bolnavilor prin acordarea de servicii medicale contra plată la domiciliu şi vînzarea către aceştia a celor mai bune medicamente „din străinătate”, din propriile rezerve;

4. Practica particulară a fostului medic şef al spitalului şi a altor medici. Faerştein avea patentă oficială cu dreptul de a practica servicii medicale particulare.

5. Împotrivirea activă a acestor medici de a angaja la serviciu în spital şi policlinică medici de altă naţionalitate. Acest moment este destul de convingător în cazul chirurgilor Pastergelo Elizaveta Ivanovna şi Gorbenco Metislav Mihailovici.

În urma controlului riguros al activităţii spitalului, s-a ajuns la următoarele concluzii:

a)      prin intermediul organelor MAI şi a procuraturii să se ducă o luptă cu practica particulară de acordare a serviciilor medicale la domiciliu, cu vînzarea „celor mai bune medicamente străine”.

b)      este necesar de trimis în raion medici de diferite specialităţi care să fie educaţi în spiritul realismului sovietic.

În decursul a 3 ani, nu s-a reuşit de a schimba/îmbunătăţi multe în sfera ocrotirii sănătăţii.

O serie întreagă de probleme care puteau fi soluţionate, nu s-au aflat în vizorul Ministerului Ocrotirii Sănătăţii (de ce?- asta ar putea fi o întrebare a unui joc interactiv pentru stimatul cititor - A.M.).

În primul rînd, în anul 1945 în raion a fost repartizată medicul Pastergelo, rusoaică, care şi-a făcut studiile la Institutul din Moscova (se are în vedere Înstitutul de Medicină din Moscova). Din primele zile de activitate ea a insistat să fie amenajată secţia de chirurgie şi sala de operaţii. Pentru a o împiedica să lucreze în spital, fostul medic şef Kogan, a pus la dubii calităţile medicului nou-venit. A organizat tot felul de comisii şi a pus la cale diferite intrigi, izbutind într-un final s-o concedieze.

Ulterior, această concediere a fost recunoscută ca fiind fără temei şi, în cele din urmă, Pastergelo a fost restabilită în funcţie. Pentru lipsa forţată de la serviciu timp de 8 luni, spitalul i-a achitat suma de 12 mii ruble.

În al doilea rînd, cel care a fost numit în funcţia de chirurg - Gorbenco M.M., de naţionalitate ucrainean, şi-a exercitat obligaţiunile conştiincios: a înfiinţat secţia de chirurgie şi a condus responsabil activitatea acesteia. Secţia de chirurgie a început să fie apreciată de populaţie, medicul Gorbenco devenind o autoritate pentru pacienţi. Certificatul privind activitatea secţiei se anexează.

Cu toate acestea, la iniţiativa fostului medic şef Kogan, în jurul respectivului medic a fost organizat un lanţ întreg de intrigi cu scopul de a-i ştirbi din autoritare. În decembrie 1945 a ars clădirea secţiei de chirurgie a spitalului, fapt care a creat condiţii dificile pentru activitatea normală a secţiei. Chiar şi în aceste condiţii însă secţia a lucrat bine.

În al treilea rînd, concluziile noastre s-au redus la următoarele: dacă dorim să îmbunătăţim activitatea spitalului, este necesar de a schimba conducerea. Medicul şef să fie concediat. În această funcţie să fie numit un alt specialist. Astfel atmosfera din colectiv se va îmbunătăţi, se va consolida componenţa medicilor, iar monopolul acestora va fi lichidat.

Pentru activitatea nesatisfăcătoare în spital, medicul Kogan a fost eliberat din funcţiile de şef al spitalului şi cea de medic şef. Însă el nu a dorit să plece în alt raion, sau în alt spital din raion. Kogan şi-a pus drept scop să revină în funcţia din care a fost demis.

Reprezentanta Ministerului Ocrotirii Sănătăţii, Kamina Rahili Davîdovna, a fost delegată în raion, în perioada 15-17 ianuarie, pentru a controla plîngerea medicului Kogan. Ea şi-a canalizat efortul doar într-o singură direcţie - de a-l reabilita pe medicul Kogan şi a-l restabili în funcţie. Despre acest lucru se menţionează în demersul medicilor, adresat pe numele meu, care se anexează.

Comitetul raional al partidului consideră eliberarea lui Kogan din funcţiile de medic şef şi de şef al spitalului raional o hotărîre corectă, iar Ministerul unional nu are temei pentru restabilirea acestuia în funcţie.

Ca medic el se caracterizează negativ: nu completa fişa pacienţilor, decît cu cîteva date biografice generale (potrivit originalului - Al. Moraru), fapt care demonstrează o indiferenţă faţă de bolnavi. În loc să lucreze în spital, el se ocupa de activitate particulară.

În calitate de administrator s-a arătat incapabil de a organiza un colectiv apt de muncă. Nu a asigurat construcţia a două clădiri ale spitalului. Suma de 100.000 ruble cheltuită, chipurile, pentru construcţie este dubioasă şi necesită un control riguros din partea Ministerului Controlului de Stat.

Din punct de vedere politic se caracterizează ca o persoană care nu inspiră încredere. În 1945 a fost exclus din activitatea comisiei de încorporare a tinerilor în armată deoarece pe persoanele sănătoase le scria ca fiind bolnave, împiedicînd astfel completarea rîndurilor în armata activă (vezi: certificatul fostului şef al Comisariatului Militar Raional).

În perioada cînd se sărbătorea aniversarea a 30-a a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, pentru a-şi demonstra influenţa şi autoritatea sa în rîndurile personalului medical şi auxiliar, a împiedicat colectivul spitalului să participe la demonstraţie. A devenit influent doar din motivul că personalul medical mediu este reprezentat din oameni cu puţină carte, care au fost instruiţi pe loc (certificatul membrului Biroului CR al PC(b)M, şeful secţiei raionale al MSS (Ministerului Securităţii de Stat - Al .M.) tov. Iaroşenco şi lista personalului medical al spitalului se anexează).

Comitetul raional al partidului a considerat şi consideră că medicul Kogan trebuie angajat la serviciu în altă parte. Influenţa acestuia asupra medicilor mai este demonstrată şi de faptul că în oraş lucrează medicul Gold, ginerele lui Kogan. Sora lui Kogan lucrează la spital în funcţia de şefă a laboratorului.

Această influenţă se mai confirmă şi prin faptul că în luna decembrie, în urma izbucnirii în raion a unui focar de tifos, s-a format o comisie extraordinară de luptă cu epidemia, care a decis repartizarea medicilor pentru fiecare sector. Cu regret, această hotărîre nu a fost îndeplinită de medici. Am fost nevoiţi să recurgem la măsuri de presiune suplimentară.

Reieşind din cele expuse mai sus, Comitetul raional de partid consideră necesar:

a)      a solicita Ministerului unional să nu-l restabilească pe Kogan în funcţie;

b)      a-l rechema din raion pe ginerele lui Kogan - medicul Gold;

c)      a-i rechema din raion pe medicii Aron şi Faerştein;

d)      a trimite în raion, în locul acestora, medici educaţi de şcoala sovietică şi în spiritul realismului sovietic.

Pentru organizarea activităţii de ocrotire a sănătăţii în raionul de frontieră aceste condiţii sunt minimale.

Secretarul CR Leova al PC(b)M/ semnat/ Kiverin”

            Aceeaşi situaţie era în majoritatea raioanelor din RSSM; în structurile medicale se atesta frecvent activitatea unor astfel de caracatiţe. Totul era sub controlul lor, de la cele mai mici farmacii pînă la funcţiile importante din respectiva ramură. Reţeaua acestora fiind bine organizată, făcea ravagii prin policlinici şi spitale. Îmbogăţirea pe seama bolnavilor devenise o prioritate pentru aceste structuri criminale. Asemenea căpuşe activau cu succes peste tot unde se putea obţine fără muncă bani mari sau funcţii bine plătite.

            Nu prea îmi place să comentez documentele care le pregătesc pentru publicare. În primul rînd din motivul că documentul aduce o încărcătură informaţională a timpului, iar în al doilea rînd, ofer posibilitatea stimatului cititor de a-şi forma el însuşi opinia şi de a trage concluziile necesare.

Sigur, sunt cazuri cînd e necesar comentariul unui specialist în materie - atunci cînd în document lipseşte limita cronologică, sau nu e clar cine a semnat documentul, ori cui îi este adresat. În cazul cînd acest document nu este altceva decît o corespondenţă, se indică doar prenumele şi patronimicul (mă refer la documentele ruseşti si sovietice) etc.

Probabil, dacă medicii nominalizaţi nu erau depistaţi, puteau „trata” încă mulţi pacienţi din RSS Moldovenească.

În anul 1988 la Moscova, la editura „Kniga” a apărut cartea ”Na rubeje dvuh epoh. Delo vracei 1953 goda”( „La hotarul dintre două epoci. Dosarul medicilor din anul 1953”), scrisă de Ia. L. Rapoport, un conaţional al eroilor din acest articol, medic şi el, arestat în 1953 din motive similare. Autorul încearcă să arunce toată vina pentru situaţiile depistate în medicină pe regimul lui Stalin.

Am pregătit şi publicat mai multe articole documentare despre regimul totalitar stalinist, în cazul dat însă vina regimului este mai mică decît crimele în serie comise de caracatiţa din medicină.

Nu regimul le-a ordonat să ţină în condiţii antisanitare sute de spitale, farmacii şi policlinici. Nu regimul le-a ordonat să ascundă medicamentele deficitare sau să le vîndă la preţuri speculative. Nu regimul le-a ordonat să ajungă la funcţii de răspundere dînd mită, ca apoi să-şi angajeze numai conaţionali. Nu regimul le-a ordonat să încalce grosolan jurămîntul lui Hipocrate. Nu regimul le-a ordonat să fure utilajul şi instrumentele medicale din spitale pentru a acorda servicii medicale în mod particular. Nu regimul le-a ordonat să elibereze certificate false contra bani celor care se eschivau de la serviciul militar. Nu regimul le-a ordonat să se îmbogăţească pe seama necazurilor oamenilor.

Cam astfel stăteau lucrurile în perioada dată. Vreau să afirm că mulţi medici moldoveni au trecut prin greutăţi pînă au reuşit să depăşească criza artificială creată de tot felul de căpuşe mafiotice.

Aici deja este vina regimului.

 Alexandru Moraru

[i] Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a RM, F.252, inv.1,d.134, f.1, f.1v, f.2.