CAMPANIA DE PROPAGANDĂ HOMOSEXUALĂ (II-ultima) octombrie 8 2008 - 19:45 (Centrul MDN)

Continuarea părţii întîi:

Homosexualii s-au străduit din răsputeri să obţină anularea legii varstei consimţămantului, care ii proteja pe copii de agresiunile sexuale. Acum, ei ii atacă pe creştinii conservatori care consideră că homosexualitatea este imorală. Homosexualii se prezintă ca „victime”, ascunzand adevăratul lor obiectiv: coruperea copiilor.

Această tehnică a fost folosită cu succes cand studentul homosexual Matthew Shepard a fost torturat şi omorat in bătaie de nişte derbedei in statul Wyoming. Maşina de propagandă a homosexualilor s-a pus imediat in mişcare. Obiectivul clar a fost acela de a lega uciderea lui Shepard de „incitarea la ură” şi de organizaţiile creştine care critică activismul homosexual. Totuşi, aceeaşi maşină de propagandă a minimalizat torturarea şi uciderea lui Jesse Dirkhising, un băiat de 13 ani, de către doi homosexuali din Arkansas. Jesse Dirkhising a fost torturat şi violat de mai multe ori de Josh Brown, in timp ce iubitul acestuia savura scena. Gura băiatului fusese acoperită cu bandă adezivă, iar acesta a murit asfixiat. Presa principală a ignorat această crimă, iar organizaţiile de homosexuali nu au reacţionat in nici un fel, de parcă incidentul nu ar fi avut nici o semnificaţie pentru ele. Evident, se acordă atenţie numai atunci cand un homosexual este omorat de un heterosexual. Dacă un băiat este violat şi asfixiat de doi homosexuali, acest lucru nu merită comentarii. In lumea lor, homosexualii pot fi numai victime, nu şi agresori sau ucigaşi.

After the Ball

In After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays in the 90s (După bal: Cum işi va invinge America teama şi ura faţă de homosexuali in anii 90), autorii Marshall Kirk şi Hunter Madsen dezvoltă strategia de normalizare a homosexualităţii şi demonizare a oponenţilor. Autorii explică faptul că societatea heterosexuală trebuie schimbată prin trei mijloace: desensibilizare, amestecare şi caştigare. Fiecare dintre acestea constituie un element al unei campanii de propagandă atent planificată. Publicul trebuie de-sensibilizat, prin expunerea constantă la dezbateri despre homosexualitate, pană se plictiseşte de acest subiect. „Pentru a-i desensibiliza pe heterosexuali cu privire la homosexualitate, ii inundăm cu o mulţime de reclame legate de homosexuali, prezentate intr-o manieră cat mai puţin jignitoare. Dacă heterosexualii nu pot inchide duşul, in cele din urmă se vor obişnui cu apa. Desigur, indiferenţa este preferabilă urii şi ameninţărilor, dar noi vrem să obţinem rezultatele maxime”. [5]

Al doilea obiectiv este „amestecarea”. Aceasta este o tehnică psihologică de spălare a creierului, care implică Condiţionare Asociativă şi Modelare Emoţională Directă. In Condiţionarea Asociativă, persoana care se opune homosexualităţii este bombardată cu imagini prezentand homosexuali persecutaţi, discriminaţi sau omoraţi. Pe măsură ce omul vede asemenea imagini, lui va incepe să-i fie ruşine pentru atitudinea sa faţă de homosexuali. In Modelarea Emoţională Directă, heterosexualului trebuie să i se spună că opiniile sale sunt minoritare şi că sunt contrazise de ale altora. Majoritatea oamenilor au nevoie de aprobare de la cei din preajma lor şi nu doresc să fie catalogaţi ca bigoţi sau intoleranţi. Obiectivul este acela de a-i convinge pe oponenţii homosexualităţii că opiniile lor sunt minoritare şi pline de ură.

Al treilea obiectiv este „cîştigarea” sau convertirea. Potrivit lui Kirk şi Madsen, „nu este sufficient ca bigoţii anti-homo să fie dezorientaţi sau indiferenţi faţă de noi – pe termen lung, cel mai bine pentru noi este să-i facem să ne placă. La asta se referă convertirea.” Prin convertire, autorii inţeleg „convertirea sentimentelor, gandurilor şi voinţei americanului de rand, prin intermediul unul atac psihologic planificat, sub forma unei propagande servite intregii ţări cu ajutorul mass-media”.

Cenzurarea opoziţiei

Americanii se află sub un atac psihologic lansat de activiştii homosexuali. Pentru propaganda lor, aceştia se folosesc de mass-media şi nu ii interesează deloc adevărul. De fapt, unul dintre principalele lor eforturi este acela de a impiedica aflarea adevărului prin mijloacele de informare in masă. De exemplu, grupări de genul GLAAD (Alianţa Homosexualilor şi Lesbienelor impotriva Defăimării) au reuşit să-i convingă pe jurnalişti să nu mai prezinte/difuzeze (ca să evităm repetiţia) ştiri care ar putea să-i infăţişeze pe homosexuali intr-o lumină negativă. De asemenea, activiştii homosexuali au reuşit, in mare măsură, să-i convingă pe jurnalişti că orice critică la adresa homosexualităţii reprezintă „incitare la ură”, care conduce inevitabil la violenţă. Acest efort de a cenzura orice opoziţie faţă de homosexualitate este evident in cazul unei decizii emise de un judecător federal din San Francisco. Cazul se referea la un conflict intre Consiliul Supervizorilor din San Francisco şi o campanie publicitară numită „Truth in Love”. Reclamele de la televizor erau sponsorizate de asociaţii cum ar fi Focus on the Family, Family Research Council şi Kerruso Ministries (asociaţii ale foştilor homosexuali – oameni care au realizat o trecere la heterosexualitate).

Cand s-a inceput achiziţionarea de spaţii publicitare la TV, Consiliul Supervizorilor a contactat mass-media, pentru a le descuraja in ceea ce priveşte difuzarea respectivelor reclame. Una dintre reclame prezenta un fost homosexual care spunea: „Visul pe care il credeam imposibil pentru mine – să am o soţie şi copii – s-a implinit. Dacă eşti rănit, singur sau dezorientat, Iisus te poate ajuta.” Consiliul Supervizorilor a pretins că aceste reclame contribuie la „oribilele crime săvarşite impotriva homosexualilor şi lesbienelor”. Pe scurt, ele reprezentau „incitare la ură” şi puteau conduce la crime impotriva homosexualilor. [6] Asociaţiile care lansaseră campania au inaintat o plangere in octombrie 1999 pentru a opri cenzurarea mesajului creştin din acele reclame. Totuşi, un judecător federal a decis in iunie 2000 in favoarea Consiliului Supervizorilor, considerand că acesta are dreptate să cenzureze reclamele, din motive de „siguranţă publică”. Brian Fahling, din partea Centrului pentru Lege şi Politici al Asociaţiei Familiilor Americane, vede in aceasta o gravă ameninţare la adresa libertăţii de exprimare. „Niciodată nu s-a mai petrecut aşa ceva. Este un lucru grav, care ar trebui să ne pună pe ganduri, intrucat avem de-a face cu o decizie a unei instanţe federale care afirmă că autorităţile pot lua măsuri pentru condamnarea credinţei religioase.” [7] Acesta nu este singurul atac la adresa libertăţii de exprimare, dar reprezintă un atac direct la adresa condamnării de către creştini, pe baza Bibliei, a comportamentului homosexual. Exact acest lucru este dorit de propagandiştii homosexuali – reducerea la tăcere a opoziţiei, fie prin incriminarea expresiei, fie prin cenzurarea ei.

Kirk şi Madsen arată clar in After the Ball că scopul lor este acela de a cenzura total orice punct de vedere opus homosexualităţii. Ei afirmă: „Opiniile bigote devin acţiuni agresive. Ele reprezintă o incitare directă la violenţă, un pericol clar pentru ordinea publică, asemenea unui om care strigă „Foc! Foc!” intr-un cinematograf ticsit de lume, sau unui om care stă in faţa casei comerciantului de porumb şi ii spune mulţimii infometate, cu torţe in maini, că comercianţii de porumb sunt cei care au provocat foametea. Veniţi şi daţi foc. Mulţimea agitată ascultă, cu torţele in maini, şi preia sloganul.” [8] Pe scurt, aceşti autori lansează pretenţia absurdă că a critica homosexualitatea inseamnă incitare la revoltă şi omor. Aşa justifică ei eforturile lor de reducere la tăcere a oponenţilor. Din fericire, Internetul constituie un mijloc de comunicare fără oprelişti a adevărului despre homosexualitate.

In loc de incheiere: un „revoluţionar homosexual” independent lansează o provocare la adresa Americii heterosexuale

“Vă vom viola fiii, simbolurile şubredei voastre masculinităţi, ale visurilor voastre derizorii şi ale minciunilor voastre vulgare. Ii vom seduce in şcolile voastre, in dormitoarele voastre, in vestiarele voastre, in sălile voastre de sport, in asociaţiile voastre de tineret... oriunde vin in contact bărbaţi cu bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. Ii vom remodela după chipul şi asemănarea noastră. Vor ajunge să ne dorească şi să ne adore... Toate bisericile care ne condamnă vor fi inchise. Zeii noştri sunt tinerii bine făcuţi. Vom invinge, pentru că ne hrănim cu amărăciunea feroce a celor asupriţi.” (Michael Swift, Boston Gay Community News, 15-21 februarie 1987)

BIBLIOGRAFIE

1. Alissa J. Rubin, “Public More Accepting of Gays, Poll Finds,” Los Angeles Times, 18 iunie

2000, ediţia pe Internet.

2. Tony Marco, “’Gay Rights’ Strategies Involve Conscious Deception And Wholesale

Manipulation of Public Opinion,” Leadership University, ediţia pe Internet.

3. Ibid.

4. Marshall K. Kirk şi Erastes Pill, in “The Overhauling of Straight America,” revista pentru

homosexuali Guide, noiembrie 1987, pag. 8.

5. Marshall Kirk şi Hunter Madsen, After the Ball: How America will conquer its fear &

hatred of Gays in the 90s

6. Plume Books, Penguin Group, New York, NY, 1990, pag. 149.

7. Stuart Shepard, “Judge: S.F. Had ‘Duty’ to Stop Ads,” Family News in Focus, 27 iunie

2000.

8. Ibid.

9. Kirk, Madsen, pag. 101.