A fost pus începutul sfîrşitului guvernării liberal-democrate septembrie 28 2010 - 15:05 (Centrul MDN)

Mihai Ghimpu, Marian Lupu şi Serafim Urechean, trei din liderii AIE, l-au criticat astăzi pe premierul Vladimir Filat pentru decizia de ieri a executivului. Cei trei spun că Guvernul a ignorat deciziile anterioare ale Alianţei pentru Integrare Europeană, dar şi proiectul Parlamentului cu privire la rectificarea bugetului. Mihai Ghimpu s-a declarat deranjat de deciziile unilaterale ale Guvernului şi a spus că îi pare rău că Filat a considerat că nu e nevoie de Alianţă. De cealaltă parte, liderul PDM, Marian Lupu l-a acuzat pe Filat de egoism politic şi de faptul că acţiunile acestuia au fost ghidate de interese electorale.

Marian Lupu, lider PDM: "Este o situaţie penibilă. Vlad Filat a dat dovadă de egoism politic şi interese electorale".

Mihai Ghimpu, liderul PL: „Vă aduc la cunoştinţă că va avea loc un briefing şi nu conferinţă de presă. Şedinţa Parlamentului nu va avea loc. Şedinţa de astăzi a fost convenită doar pentru modificarea bugetului şi, după cum cunoaşteţi, Guvernul a adoptat o hotărîre prin care şi-a asumat o hotărîre. Pentru noi, membrii AIE a apărut întrebarea de ce îşi asumă Guvernul responsabilitatea dacă decizia a fost asumată de majoritatea parlamentară a AIE încă săptămâna trecută. Îmi pare rău că premierul Vlad Filat a considerat că nu e nevoie de Alianţă.”

Nu poate trece cu vederea că pasul făcut de către Filat a fost precedat de cel al lui Lupu. Anume Partidul Democrat a părăsit sala de şedinţă a Parlamentului săptămîna trecută din cauza „respingerii iniţiativei” de a indexa plăţile sociale persoanelor în etate, fără, de altfel, a provoca reacţii dure din partea colegilor de coaliţie. Ghimpu nu a declarat că iniţiativa PD trebuia să fie făcută public de către toţi liderii AIE, Urechean nu l-a numit pe Lupu populist, şi nimeni nu a îndrăznit să-l acuze pe liderul democrat că vrea să dea lovitura de graţie Alianţei.

Paşii întreprinşi de către formaţiunile AIE dea lungul guvernării demonstrează o lipsă cronică a perceperii realităţii politice. Referendumul din 5 septembrie nu a schimbat spre bine această stare, ci chiar a agravat-o.

O bună parte din Alianţă, adică Lupu, Ghimpu şi Urechean, nu conştientizează că iniţiativa politico-electorală este de partea PCRM. Ei nu îşi dau seama că situaţia este diferită de perioada electorală 7 aprilie–29 iulie 2009 şi că ei sînt lipsiţi de argumente-mesaje cu care ar putea convinge electoratul-cheie, adică electoratul nemulţumit.

Mesajul schimbării, în interpretarea AIE, este uzat, tema 7 aprilie este compromisă şi va fi folosită de PCRM în favoarea sa; corupţia şi oligarhii au devenit, datorită AIE, parte a Alianţei; despre rezolvarea problemelor sociale nici nu se poate vorbi, ca şi despre ceva mişcări economice.

(Cel mai probabil partidele AIE îşi vor concentra eforturile propagandistice asupra „integrării europene”, mai ales asupra „circulaţiei fără vize” a cetăţenilor RM prin ţările Uniunii Europene.)

Această parte a AIE abordează procesul electoral prin prisma succesului partidelor din Alianţă la alegerile din 28 noiembrie. Adică, „din momentul în care (1) comuniştii nu vor avea majoritatea în viitorul legislativ şi (2) următorul guvern va fi format din partidele cu titulatură liberal-democratică, (3) miza alegerilor se reduce la împărţirea influenţei în viitorul AIE–2”.

Astfel, urmînd această percepere absolut mutilată şi mioapă a realităţii politice, Lupu şi Ghimpu lovesc în Filat pentru a domina viitoarea AIE–2, varianta în care PLDM se poate depărta de ceilalţi AIE-işti fiind practic exclusă. „Or, nu se va mai lega Filat cu PCRM-ul după alegeri” – cel puţin asta cred liderii grupului anti-Filat.

Cîştigătorii clari ai confruntărilor băieţilor „buni” şi „răi” din Alianţă sînt comuniştii. Felul inedit al liderilor AIE de a aborda procesul electoral (aici nu putem să nu amintim de intenţia de al aresta pe Voronin) serveşte cum nu se poate mai bine PCRM-ului. Comuniştii pot atrage cu uşurinţă de partea sa cea mai mare parte a electoratului tot mai nemulţămit şi dezamăgit de „schimbarea” şi „unitatea” liberal-democrată.

Dacă ne depărtăm de „logica politică” a lui Lupu-Ghimpu, atunci trebuie de recunoscut că acţiunile liderilor PL şi PD îndreptate spre minimalizarea influenţei lui Filat în tabăra liberal-democrată nu exclud apropierea actualului prim-ministru de comunişti. Or, de ce ar rămîne pragmaticul şi calculatul lider al PLDM alături de nişte subiecţi care nu îşi văd propriul lor interes politic, duc PLDM-ul spre o catastrofă politică, şi, chiar, doresc subordonarea lui Filat „intereselor” lor?

Din acest punct de vedere, acţiunea lui Filat este una îndreptată spre ruperea PLDM-ului de Alianţă, pas pe care actualul prim-ministru putea să-l facă numai după stabilirea anumitor înţelegeri cu comuniştii, mai precis, cu unele cercuri mai cenuşii din PCRM.