|
|
|
|
|
 |
 |
 |
 |
 |
||||||||||
|
 |
|
||||||||||||
  
            |
|
- FRAGMENTE - (folositoare şi altor creştini)  Având ocazia să vă scriu, am citit mesajele scrise de dumneavoastră şi... ce pot să spun ?! ... m-au dezamăgit cumplit. Nu pentru faptul că nu sunteţi de acord cu noi, ci pentru felul în care aţi pus problema... Sinceră să fiu, nu mă aşteptam la o astfel de atitudine a unei persoane pe care o vedeam la mănăstire ca pe o "adevărată fiică duhovnicească a Părintelui"... Conştiinţa dumneavoastră poate vă spune dacăPărintele merita o astfel de atitudine... sau poate nu... Şi ca sănu măjudecaţi greşit, o săfiu mai explicită. De obicei încerc să fiu foarte sinceră şi mă deschid în faţa anumitor persoane, spunându-le ce am pe suflet. Nu vă oblig să citiţi, faceţi cum credeţi. Însă mă simt rănită sufleteşte de o persoană în care aveam încredere, fiind chiar naşa mea de botez. De ce? Poate o să vă miraţi că vă spun acest lucru: când am citit mesajele, parcă v-am "văzut" urcată pe un scaun de JUDECĂTOR şi pronunţând sentinţa: VINOVAŢI! Dacă tot aţi urcat pe acest scaun, încercaţi măcar să fiţi un judecător drept (deşi drept este doar Bunul Dumnezeu). Adică, vedeţi şi ce argumente au cei pe care-i judecaţi şi abia după ce ştiţi toate datele problemei trageţi concluziile, pentru că e posibil să greşiţi.Sunt conştientă că şocul plecării noastre a fost mare, că nu v-a fost uşor, că e o problemă foarte delicată, foarte dură şi pentru noi, (deşi poate fi şi foarte simplă). Şi pentru mine a fost şocant să aflu că în Biserica în care abia intrasem, venind din una eretică (romano-catolică, papistaşă) sunt atât de multe abateri de la dreapta credinţă. Să nu credeţi că mi-a fost uşor să aflu aceste lucruri atât de dureroase şi că am luat această decizie bătând din palme. Poate m-aţi înţelege mai bine dacă aţi fi trecut prin ce am trecut eu. Să ştiţi că nu e o plăcere să te muţi dintr-o Biserică în alta, mai ales când eşti convins că acolo unde te afli este ADEVĂRUL. Gândiţi-vă că plecasem dintr-o aşa zisă "Biserică" în care erau multe inovaţii şi "modernizări", călcări ale învăţăturilor Sfinţilor Părinţi (biserica papistă). Şi am venit într-o Biserică pe care o credeam curată, nealterată, neschimbată, apostolică. La catolici se mergea pe ideea "Crede şi nu cerceta!"- adică "Fă ce ţi se zice de cei mai mari şi nu studia, nu încerca să înţelegi prea mult, chiar dacă ceva ţi-ar crea suspiciuni! Smereşte-te, că nu ştii tu mai bine ca preoţii, ca marii duhovnici!" În schimb, în Ortodoxie am întâlnit altceva: "Cercetează şi apoi crede!" Când am fost la catolici, gândeam cum v-am scris mai sus şi. zăceam în erezie. Aş vrea însă să nu mă înţelegeţi greşit. Când am scris "cercetează", asta nu înseamnă să ispiteşti şi să începi să judeci cu mintea ta dogmele, Sfinţii Părinţi din vechime, Filocaliile, chiar citate din Biblie (cum fac sectarii), etc. Poate vă daţi seama de ce am atins această problemă. Deoarece într-unul din mesaje aţi scris ceva de genul: "preoţii, sinoadele să studieze dogmele. eu nu mă cred atât de luminată încât să fac acest lucru". Poate greşesc, însă mi-a trecut prin minte că acest mesaj e cu "bătaie". mai lungă. Adică noi suntem atât de mândri, încât ne-am apucat să-i interpretăm pe Sfinţii Părinţi din vechime.
Nu-mi vine să cred că nu vedeţi ce se întâmplă în Patriarhia Română, deşi sunt convinsă că multe lucruri nu le ştiţi, deoarece au fost ascunse de noi, cenzurate, chiar scoase complet din cărţi, slujbe, predici. Vă dau un exemplu foarte clar: când am trecut de la catolici la ortodocşi, mi s-a făcut doar mirungerea. Aşa scria în cărţile pe care le promovează Patriarhia Română - actualul Molitfelnic din care s-au scos capitole întregi, am considerat că este bine. Drept dovadă, intrasem în rânduiala Patriarhiei Române ca orice creştin ortodox. Până când am citit ce scria într-o ediţie mai veche a Molitfelnicului; Molitfelnic din care, pe lângă multe altele, fusese scoasă de Patriarhia Română şi o foarte importantă frază. Cea referitoare la obligativitatea botezului catolicilor care se întorc la Ortodoxie, papistaşii neavând nici măcar forma corectă a botezului. După câte ştiţi termenul grecesc "baptizo" se traduce prin "afundare". Vă copiez din Molitfelnic această frază: "Şi precum Sfinţii Părinţi ne-au arătat, pe ereticii catolici şi pe cei protestanţi, ca pe unii care nu săvârşesc cele trei afundări, nu mai au harul lucrător şi nici dogma Treimii curată, se cuvine a-i primi cu Botezul întreg, după care să-i mirungem precum urmează". Un prim semn de întrebare: dacă, după cum ştiam eu, Ortodoxia la care venisem a păstrat intacte dogmele şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, ce e cu această cenzură a Patriarhiei din România? Dar încă nu ştiam multe... Mai departe, am început să aflu, să citesc şi chiar să văd filmări ori să mi se povestească de către martori oculari evenimente ca:
Să vă mai zic de ritualul masonic de la Sibiu, când a avut loc acel concert ecumenist la care au participat păgâni, sectari şi "ortodocşi" (au dat foc unei cruci cu lumânări negre)? Sau de concertul din Rusia unde pe aceeaşi scenă mai multe confesiuni şi religii alături de "ortodocşi" se rugau la "dumnezeul" lor în acelaşi timp?: În spatele lor patru simboluri, printre care steaua evreiască, semiluna musulmanilor, simbolul ying-yang, având în mijloc chiar Sfânta Cruce, s-au unit într-un glob simbolizând unirea tuturor religiilor? http://www.youtube.com/watch?v=6O7sVsvrZas Ce să mai spun de sfinţirea unei "troiţe" masonice într-un templu masonic în România? http://www.youtube.com/watch?v=ThYoDnQNRTw http://www.youtube.com/watch?v=UT7UoNyKh9I Toate acestea şi mai multe (mult mai multe) le-am văzut filmate. Una dintre aceste întâlniri de rugăciune (chiar "liturghii" ecumeniste) în comun în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor (în care se află şi Patriarhia Română) a început printr-un ritual păgânesc de invocare a spiritelor, după care şi-au făcut apariţia cine credeţi? - ierarhi "ortodocşi" şi alţi "clerici" cu reprezentanţi şi din partea României. Vă spun sincer că am fost şocată când am văzut asemenea blasfemii (şi acum când îmi amintesc, parcă nu-mi vine să cred şi mi se face rău, aceasta fiind însă realitatea). http://www.youtube.com/watch?v=WVnLX5xRaTc Altceva şocant pentru mine a fost faptul că Patriarhia Română a semnat unirea cu monofiziţii, care, după cum presupun că ştiţi, sunt eretici care nu cred că în Persoana Mântuitorului sunt două firi, după cum spun Sfinţii Părinţi, ci doar una, şi nu recunosc decât primele trei Sinoade din cele şapte Sinoade Ecumenice. Problema n-a fost unirea în sine, ci faptul că ei n-au renunţat la ereziile lor şi au menţionat că nu sunt obligaţi să recunoască Sfinţii noştri (pentru că au fost sfinţi care au luptat împotriva lor) şi nu recunosc nici cele patru Sinoade Ecumenice. Deci ce fel de unire este asta? Hai să punem ceva bun şi ceva stricat într-o oală şi să ne păcălim că e o mâncare foarte bună (plină de dragoste şi înţelegere). http://www.youtube.com/watch?v=VlgglhkflNw E ca şi cum am zice că Sfinţii Părinţi care au anatemizat aceste erezii şi au luptat împotriva lor nu aveau "dragoste" şi înţelegere? Aici se potriveşte afirmaţia pe care aţi făcut-o "suntem noi mai luminaţi" decât Sfinţii Părinţi să spunem că noi avem dreptate şi gândim bine? Chiar dumneavoastră spuneaţi că un prieten adevărat îţi spune când greşeşti. Dar nu cred că un prieten adevărat împarte manifeste smintitoare şi îţi dă cu parul în cap necercetând dacă tot ce se spune gura lumii e adevărat. Asta m-a durut - faptul că nu i-aţi acordat nici măcar o mică parte din încrederea pe care i-o arătaţi părintelui când vă spovedeaţi la sfinţia sa (pentru că nu mai sunt atât de sigură că o aveaţi). Nu să-l credeţi orbeşte, ci să cercetaţi dacă merge pe linia Sfinţilor Părinţi. Şi, din păcate, acest lucru nu se află doar mergând la Petru-Vodă şi întrebând: "Părinte Iustin, ce părere aveţi? " sau "Maica stareţă (de la Brâncoveni), ce credeţi?" etc. Când e vorba de suflet, de mântuire, de adevărata credinţă (şi dreapta credinţă), lucrurile nu-s ca la târg. Trebuie mare grijă! Tocmai de aceea ar fi fost şi absurd să vă spun: "Trebuie să aveţi încredere oarbă în Părintele!" Este total greşit! Ascultarea de duhovnic (şi asta nu o spun de la mine, ci Sfinţii Părinţi o spun) se face doar în condiţiile în care duhovnicul merge numai pe linia Sfinţilor Părinţi. Aşa că întâi lămuriţi-vă pe ce linie merge un duhovnic (chiar renumit) şi numai după aceea faceţi ascultare de el. Însă până nu sunteţi absolut sigură, feriţi-vă să daţi sentinţe, pentru că e foarte posibil să greşiţi. Să ştiţi că şi noi ne rugăm Sfinţilor Nectarie, Nicolae, Mina, Ioan Colov, Sfinţilor Brâncoveni, Sfintei Cuvioase Paraschiva (pe care i-aţi amintit în mesajele dumneavoastră) să ne lumineze, să ne dăm seama dacă greşim, să ne ajute să alegem calea cea dreaptă şi plăcută lui Dumnezeu. Însă nu ne rugăm şi nu postim (după cum ne-aţi întrebat) să ne descopere Dumnezeu lucruri deja clarificate de Sfinţii Părinţi. E ca şi cum L-am ispiti pe Dumnezeu şi n-am avea încredere în învăţăturile insuflaţilor de Dumnezeu Părinţi (cum a făcut părintele Ioanichie Moroi). Se ştia deja care a fost atitudinea Sfinţilor, de exemplu, faţă de noul calendar, pe care l-au anatemizat de 13 ori în sinoade, (chiar şi în România). Nu credeţi că e de ajuns? Ce rost are să mai întrebi încă o dată - e bine sau nu cum au hotărât Sfinţii? Nu credeţi că puteţi cădea în înşelare chiar dumneavoastră, naşă? Aţi spus că problema calendarului nu e importantă, că acesta e doar un instrument de măsurare a timpului. Dacă citeaţi anexele mărturisirii noastre, nu mai făceaţi această afirmaţie (asta demonstrează încă o dată că aţi judecat sau ne-aţi judecat, fără a ne oferi şansa de a ne argumenta decizia). Şi ne-aţi acuzat pe nedrept. Nici nu am spus că ar fi o problemă numai calendarul, ci mai ales consecinţele dezastruoase ale schimbării lui şi condiţiile în care a fost schimbat (fără să mai amintim şi de cine.). Cei ce au schimbat calendarul au făcut o schismă, despărţindu-se prin aceasta de Adevărata Biserică Ortodoxă, păstrătoare a vechiului calendar. În aceeaşi schismă se află şi cei care ţin stilul vechi dar care sunt în comuniune cu nou-calendariştii. De ce a fost schimbat? Pentru a pune bazele ecumenismului (pan-erezia secolului nostru), deoarece acest nou-calendar era folosit de catolici şi protestanţi şi devenea un prim motiv de "apropiere" între toate sectele. De cine a fost impus? De masonul Meletie Metaxakis, care a înnebunit la sfârşitul vieţii, iar pe patul de moarte a zis: "Vai, am despărţit Biserica, am distrus Ortodoxia!" Cum au reacţionat românii când s-a propus schimbarea calendarului? Un singur exemplu mi se pare foarte concludent - cel al Sfântului Calinic de la Cernica. Pe vremea sa, atunci când Alexandru Ioan Cuza a vrut să schimbe calendarul, de ce nu s-a rugat şi Sfântul Calinic să vadă dacă e bun sau nu calendarul, ci l-a refuzat categoric? Şi vă pun două nume alături, să cugetaţi după cine ar trebui să mergem: Sfântul Calinic de la Cernica sau părintele Ioanichie Moroi? Însă problema aceasta de care se leagă atât de mulţi, pentru noi a fost atât de mică, comparativ cu celelalte greşeli enorme din Patriarhia Română. Şi noi ne-am păcălit o perioadă, ca cei mai mulţi din România, ba că facem ascultare de mai mari, ba că nu suntem de acord cu ce întâmplă în Patriarhia Română , cum ar fi, de exemplu:
De fapt, care era marea noastră păcăleală? Ne credeam antiecumenişti şi spuneam: "doar n-am semnat eu", "nu m-am rugat eu cu păgânii şi ereticii, ba chiar n-am fost de acord cu ce au făcut aceştia." Însă, doar atât, nimic mai mult... Ce ne învaţă însă Sfinţii Părinţi? Prin simplul fapt că-l pomenim pe cel care se roagă, e în comuniune, e de acord cu toate acestea, semnează, sau doar pomeneşte pe cineva mai mare care face cel puţin unul dintre cele scrise mai sus ne facem părtaşi la păcatele, greşelile, ereziile pe care le promovează sau le îngăduie. Ce vrem mai clar de atât? Sunt multe vieţi de Sfinţi în care aceştia, auzind că se face ceva împotriva dogmelor şi canoanelor Sfinţilor Părinţi şi ale Bisericii, nu-l mai pomeneau ierarhul (episcopul) care făcea aceste greşeli (erezii), rupeau comuniunea cu el (vedeţi anexa "Cum s-au ferit Sfinţii de erezii"). Este exact ca la parastas: câteva persoane ţin mâna pe colivă, iar celelalte doar ating acele persoane, dar e ca şi cum ar atinge coliva, fiind părtaşe la aceeaşi rugăciune. Când pomeneşti episcopul de care aparţii, mărturiseşti că eşti de acord cu tot ce învaţă şi face episcopul, care, la rândul său, pomeneşte pe cineva mai mare, urmând acelaşi principiu. Şi aşa se formează lanţul "de la parastas", făcându-te părtaş ereziilor celui mai mare, deşi personal nu eşti de acord cu aceste erezii (ne putem referi aici şi la încălcări ale Sfintelor Canoane). Ne mai păcăleam că mai sunt unu sau doi ierarhi care ni se părea că nu-s de acord cu ceilalţi, până ne-am lămurit. De exemplu, mitrop. Bartolomeu Anania îl consideră pe papa egal cu un ierarh ortodox, la pomenit la ieşirea cu cinstitele Daruri, numindu-l "arhiereul Ioan Paul al II-lea". http://www.youtube.com/watch?v=Ji0R6yIzCi4 Acum, punând puţin degetul pe rană. am aflat că au fost întrebaţi câţiva duhovnici mari din România ce părere au despre vechiul calendar, iar cei care i-au întrebat au rămas şocaţi de răspunsul respectivilor părinţi, că, într-adevăr, vechiul calendar este cel bun, potrivit Sfinţilor Părinţi. Au mai întrebat, de asemenea, dacă există episcopi "nepătaţi" (cu erezia) în România, iar părinţii le-au răspuns că nu mai există, ci toţi episcopii români sunt pătaţi de erezie. După astfel de răspunsuri, creştinii respectivi au întrebat: "Atunci, ce mai aşteptaţi? De ce-i mai pomeniţi şi nu întrerupeţi comuniunea?" Iar părinţii le-au răspuns că "aşteaptă momentul". Nu ştim sigur ce "moment" aşteaptă, însă ne legăm de o altă afirmaţie a unor părinţi: "erezia încă nu este vădită în România". Sau ceva de genul: "când se va ajunge la Potirul comun, vom rupe comuniunea". E posibil ca aceşti părinţi să fie şi dezinformaţi, însă noi am găsit dovezi clare că erezia este vădită şi s-a ajuns şi la potirul comun, dar pentru a nu intra lumea în panică i se aruncă cu praf în ochi, spunând că nu e chiar aşa; mai aduc nişte Sfinte Moaşte, mai cenzurează un text, numai să iasă "bine" pentru ei. Ce spunea mitrop. Teofan într-o filmare TV? Spunea aşa: „Cele două Biserici [ortodoxă şi papistă -n.n.] cred că pe Sfânta Masă în Sfântul Altar este prezent în mod real Acelaşi Hristos [...]". http://www.youtube.com/watch?v=sB6p7H40H0k Se bat cap în cap cumplit cele două idei (a Sfântului Maxim şi a mitrop. Teofan). Ce să vă mai spun despre pseudo-episcopii care recunosc "nevoia unirii cu catolicii"? http://www.youtube.com/watch?v=0bLjDZlukec Cine a fost de fapt iniţiatorul rugăciunilor cu păgânii? Nu papa? http://www.youtube.com/watch?v=8tjVYE_HZvw
Dar despre simbolurule sataniste al papismului ce să mai spunem? http://www.youtube.com/watch?v=ZLIQdhCxKfA De ce am plecat din BOR? Deoarece nu aveam nici un episcop care să nu fie în comuniune cu erezia. E uşor să arunci cu noroi în ceea ce nu cunoşti, mai ales când nu te asiguri că ai dreptate.(am vorbit la general). Noi nu ne-am lepădat de dreapta credinţă, ci am lepădat o credinţă amestecată, ecumenistă, eretică, căzută sub o mulţime de anateme, lipsindu-se astfel de har. Este şocant şi totodată foarte dureros să spunem acest lucru, că BOR este căzută în erezie (prin comuniune cu erezia ecumenismului, slujbe cu ereticii, mărturisiri de credinţă eretice etc.) Însă, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Domnul Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzeşte adevărata şi mântuitoarea mărturisire de credinţă." Să vedem ce crez mărturiseşte acum Patriarhia Română şi celelalte Patriarhii oficiale?
Aşadar, se minte zilnic în Patriarhia Română de 100 de ani încoace, şi nu numai când se rosteşte Crezul. Cum este posibil aşa ceva? Şi să mai păstrezi comuniunea? Ce am ales? Credinţa Ortodoxă nealterată, neschimbată de la Sfinţii Apostoli până-n ziua de astăzi (şi, cu ajutorul Domnului, până la sfârşit). Dacă aţi citi Mărturisirea de credinţă a unui Sinod Ortodox Tradiţionalist, poate aţi înţelege mai bine ce căutăm în această "confuzie", cum o numiţi dumneavoastră, care e de fapt mai limpede ca lacrima. Şi de ce nu ne recunosc patriarhiile oficiale? Pentru că ele sunt în comuniune cu ereticii ecumenişti şi cu ceilalţi eretici. V-aţi pus măcar o dată întrebarea de ce toate sectele şi toţi păgânii sunt acceptaţi şi primiţi cu braţele deschise în Consiliul Mondial al Bisericilor (prescurtat C.M.B., în engleză W.C.C. (Word Council of Churches)? V-aţi întrebat de ce numai adevăraţii ortodocşi (tradiţionalişti, numiţi ironic „stilişti") sunt consideraţi cei mai periculoşi? Pentru că tradiţionaliştii n-au schimbat învăţătura Sfinţilor Părinţi, n-au ciuntit-o, n-au deformat-o. Ei nu sunt în comuniune cu Bisericile oficiale - cu serghianiştii, cu ecumeniştii. De ce sunt atât de ponegriţi şi prigoniţi ortodocşii tradiţionalişti? Pentru că îi pun la punct cu Adevărul curat şi nu-i lasă să-şi ţeasă liniştiţi mrejele. Poate vă întrebaţi de ce sunt aşa puţini aceşti tradiţionalişti? Au fost vremuri în care au fost şi mai puţini (citiţi Vieţile Sfinţilor). Credeţi că Domnul degeaba a spus "nu te teme, turmă mică?" Sau Sfântul Ioan Gură de Aur în zadar a spus că la sfârşit vor rămâne un episcop, un preot şi un mirean drept-credincioşi? "Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?" (Luca 18:8) Poate ziceţi: "Cum? E posibil ca o ţară întreagă să fie în comuniune cu erezia? Dar ce spuneţi atunci despre Spania, Italia, Franţa, Anglia, ţări care au fost ortodoxe, iar acum nu mai sunt. E posibil ca atâţia să fie eretici?" Din păcate, da - dacă sunteţi de acord cu Ortodoxia, cu Sfinţii Părinţi, care consideră papismul, protestantismul erezii. Acum, poate o să ne reproşaţi: "Şi ce? Vreţi să spuneţi că numai voi vă mântuiţi?" Vom răspunde cu câteva cuvinte ale Sfântului Maxim Mărturisitorul: „Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor, decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei (...) Chiar dacă tot universul va fi în comuniune cu patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh, prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou la credinţă." Aceasta înseamnă că ereticii sunt judecaţi şi osândiţi prin însăşi erezia lor. Şi credeţi, după câte v-am scris, că Patriarhia Română n-a adus nimic nou la credinţă? Sau vreţi alte 1000 de dovezi? Pentru cel ce crede, avem mai mult de 1000. Pentru cel ce nu crede, nu avem nici una. Sau şi mai clar: pentru cel ce crede este de ajuns o singură dovadă. Citiţi cartea "Cei trei Stâlpi ai Ortodoxiei" tipărită cu binecuvântarea ep. Galaction şi vedeţi, pe vremea Sfântului Marcu al Efesului, cum au reacţionat creştinii adevăraţi când au aflat că episcopii, în afară de Sfântul Marcu, semnaseră unirea cu papistaşii, cu toate că apoi erau chinuiţi de remuşcări, nu ca în zilele noastre! Vedeţi acolo ce atitudine aveau creştinii? Ar trebui să scriu cărţi întregi, să pot cuprinde tot ce aş vrea să vă spun. Eu mi-am făcut datoria să vă aştern pe hârtie doar câteva din dovezile izbitoare ale ereziei din Patriarhia Română. Dacă nu mă credeţi, cercetaţi istoria, vieţile şi învăţăturile Sfinţilor şi asiguraţi-vă, pe cât e posibil, ca ceea ce citiţi să nu fie modificat faţă de textul original. Aceasta pentru că avem, aşa cum v-am spus, o mulţime de cărţi cenzurate în România, chiar "Viaţa Sfântului Ioan Iacob", care, culmea, este recunoscut de Patriarhia Română. Sfântul a plecat din România din pricina schimbării calendarului şi mărturiseşte ca şi Sfântul Calinic de la Cernica împotriva noului calendar. Ţinerea calendarului vechi este ceva absolut necesar, dar nu şi suficient; nu este în sine o garanţie a Ortodoxiei. A se vedea starea Patriarhiei Moscovei, a Ierusalimului, etc. După 1923, imediat după schimbarea calendarului, nu se cristalizase încă o distincţie clară între sinoadele oficiale - fie ele de stil vechi - şi cele neoficiale. Erezia a pătruns apoi pas cu pas în Bisericile oficiale. Acum termenul „vechi-calendarist" se referă numai la sinoade tradiţionaliste, neoficiale, aşa-zis „dizidente". Deci Sfântul Ioan atunci, plecând la Ierusalim, a rămas tot cu oficialii, numai că - surpriză! - acolo nu a mai slujit cu nimeni, îngrădindu-se şi de Ierusalim, în chilia din pustia Hozeva, fiindcă aflase că în Patriarhia Ierusalimului erau clerici masoni (în viaţa lui necenzurată scrie că nu a slujit decât singur). Dacă nu mă credeţi, citiţi materialul despre calendar - unul din punctele de mai sus. Asta dacă chiar sunteţi interesată să aflaţi adevărul. Dacă însă vreţi să staţi aiurea pe acelaşi scaun de judecător ca până acum, fără să cercetaţi toate laturile problemei, este alegerea dumneavoastră. Dar veţi da răspuns la Dumnezeiasca judecată, aşa cum vom da şi noi. Iertaţi-mă dacă v-am smintit, dacă v-am rănit cu ceva, dacă v-am supărat, dar n-am făcut-o cu răutate. Dacă acum nu o să fiţi convinsă de aceasta, nădăjduiesc să ajungeţi, cu ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să vedeţi vreodată realitatea. Cu privire la cei ce se întunecă la faţă şi se schimonosesc şi nu mai au bucuria de a vorbi despre duhovnic aşa cum o aveau înainte, ar fi bine să-i întrebaţi şi pe dânşii dacă nu au făcut în acelaşi fel ca mulţi alţii - au dat SENTINŢA: "VINOVAT!", fără să cerceteze dacă chiar aşa este. Să nu credeţi că am plecat din ţară cu nepăsare. Dacă l-aţi fi cunoscut cât de puţin pe părintele, v-aţi fi dat seama că are inima sfâşiată, pentru că a fost nevoit să facă acest pas. Şi doar această întrebare puteaţi să v-o puneţi: "Oare nu cumva a avut un motiv cu adevărat serios, de a luat această decizie?" Şi într-adevăr, motivul a fost extrem de serios: a jertfit absolut totul pentru a căuta MÂNTUIREA în Adevărata Biserică Ortodoxă, nealterată, neamestecată, curată! Noi am pus nişte materiale suplimentare pe internet (unele scrise personal de părintele) pe site-ul traditiaortodoxa.wordpress.com, singurul site care ne-a afişat integral materialele. Însă până nu citiţi anexele mărturisirii, nu ştiu cât veţi putea înţelege din ceea ce am făcut. Sfaturile părintelui rămân neclintite: RUGĂCIUNE, STUDIU, RĂBDARE, CĂUTAREA ADEVĂRULUI PRIN SFINŢII PĂRINŢI... Ar mai fi foarte multe de spus, însă închei aici, decizia rămânând să o luaţi tot dumneavoastră în ceea ce priveşte studierea şi atitudinea. MATERIALE LA TEMĂ:
|
|
Răvaşe recente
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
 |
 |
||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
Moldova Noastră | Oficială | Politică | În lume | Economică | Socială | Culturală | Istorică | Ortodoxă | Urbană | Rurală | Subterană Preluarea totală sau parţială a informaţiei publicate pe site se face numai cu indicarea sursei. 
|
 |
