|
|
|
|
|
 |
 |
 |
 |
 |
||||||||||
|
 |
|
||||||||||||
  
            |
|
comportamentele, atitudinile, stările, situaţiile, sentimentele, dorinţele care reclamă desfiinţarea Idealului Naţional sau a oricărei valori a lui. Cu titlu ilsutrativ putem reproduce aici asemenea anti-valori ca homosexualitatea, educaţia sexuală, toleranţa (aceasta din urmă, fireşte, în accepţie europeană, „legală”). Calificarea vreunei atitudini sau stări drept anti-valoare se poate face exclusiv cu raportare la un set de valori considerate valori-etalon, valori supreme. Societăţile lipsite de vreun etalon de valori supreme, de vreo busolă spirituală-morală-culturală-socială-politică-economică-demografică, adică de Ideal Naţional, nu au prin definiţie capacitatea de a deosebi o valoare de anti-valoarea ei. Asemenea societăţi (cum este şi cea moldovenească sau românească sau o mulţime de alte societăţi reduse la condiţia de electorat, societăţi siluite neîncetat de partide şi mass-media) nu au nici o minimă capacitate de autoapărare, de imunitate, de demnitate. Ele reprezintă expresia „lăchelii” generalizate (sau, cum se spune în mediile interlope de limbă rusă, ele sînt „opuşcennîe”). Prin urmare, a vorbi despre anti-valori este posibil numai în raport cu un set de valori-etalon. În cazul nostru acest set este Idealul Naţional. Anti-valorile sînt active, ele afirmă atitudini şi stări opuse absolut oricărei valori din Idealul Naţional. Astfel, anti-valorile reprezină şi ele un anti-ideal, un set anti-etalon. Ele pretind să joace rolul de ideal şi reprezintă şi ele un tot întreg indivizibil. A genera un set de anti-valori este simplu: este suficient să inversezi valorile Idealului Naţional. Exact aceasta fac anti-valorile. După cum valorile Idealului Naţional sînt simple şi puţine la număr, la fel şi anti-valorile sînt simple şi puţine la număr, deşi pot avea numeroase, chiar foarte numeroase măşti, forme de manifestare. Au şi ele ierarhia lor. Au şi ele anti-valori absolute, abisale, deşi există şi anti-valori relative care reprezintă căi de realizare a anti-valorilor absolute. Deseori, în calitate de anti-valori relative sînt folosite valorile instrumentale exagerate la absolut şi pseudo-valorile. Dacă valorile Idealului Naţional sînt colective, anti-valorile sînt nişte anti-valori individuale cărora li se atribuie o importanţă colectivă. Dacă valorile naţionale sînt supraexistenţiale, atunci anti-valorile declară drept vrednice de dispreţ orice valori colective pentru care merită să mori. Dacă valorile Idealului Naţional sînt transgeneraţionale, atunci anti-valoarea declară că orice stare sau atitudine care este trans-generaţională este automat una negativă, demnă de a fi lepădată şi pîngărită. În general, anti-valoarea reprezintă o atitudine de pîngărire activă, energică, plină de iniţiativă şi inventivitate a Idealului Naţional ca atare, a oricărei valori care are vreo legătură cu oricare dintre cele şapte însuşiri ale valorilor Idealului Naţional. Pentru o persoană, a admite normalitatea oricărei anti-valori înseamnă a se discalifica ontologic ca persoană, înseamnă a-şi pierde condiţia umană, statutul de om, identitatea de om. Tocmai de aceea persoanele care împărtăşesc, fie şi nedeplin conştient, vreo valoare a Idealului Naţional nu pot admite sub nici o formă vreo manifestare publică a anti-valorii. A admite aşa ceva înseamnă pentru ei a renunţa la propria existenţă ca oameni. Înseamnă dezumanizare ontologică. Anti-valorile se află în acelaşi raport cu Idealul Naţional ca moartea faţă de viaţă, ca întunericul faţă de lumină, ca iadul faţă de Rai, ca răul ontologic faţă de Binele ontologic. Anti-valorile ca anti-ideal reprezintă apoteoza răului, urîciunea abisală, fărădelegea absolută. * * * Una dintre anti-valorile propagate cel mai agresiv în ultimul timp, în special de noua guvernare „moldovenească”, este homosexualitatea. Nu voi reproduce aici grămada de argumente şi fapte care descriu „specificul” acestui comportament şi al acestei opţiuni psihosexuale, nici caracterul ei de patologie psihică asumată benevol, şi, deseori, inconştient în etapa iniţială de îmbolnăvire (mecanismul apariţiei şi evoluţiei este exact ca la narcomani). Este destul doar să specificăm că, potrivit cercetărilor medico-sociologice din SUA, 28% dintre homosexuali au avut pe parcursul activităţii lor sexuale peste 1000 de parteneri sexuali, iar 83% - peste 50. Că circa 63% dintre ei sînt poligami (de fapt, poli-andri), adică au simultan cîţiva parteneri. Iar termenul de „pederast” este un termen literar şi medical. Astfel, Dicţionarele explicative ale limbii române definesc termenul pederast drept „persoană care practică pederastia, homosexual.” Iar pederastia este definită astfel: „Perversiune caracterizată prin atracţie sexuală pentru indivizi de acelaşi sex; homosexualitate, inversiune sexuală.” Sau: „Stare patologică manifestată prin atracţie sexuală între bărbaţi; amor socratic; homosexualitate.”. Sau: „1. Atracţie homosexuală pentru băieţi. 2. Homosexualitate, inversiune sexuală.” Din aceste definiţii rezultă şi legătura strînsă între pederastie şi pedofilie: majoritatea pedofililor sînt homosexuali sau, mai precis, pederastia include pedofilia. În SUA chiar există „Asociaţia Nord-americană a iubirii dintre bărbaţi şi băieţi” (NAMBLA – North-American Man-Boy Love Association). Revista pro-pederastie editată în SUA „Journal of Homosexuality” are membri ai colegiului de redacţie pe cei din colegiul de redacţie al revistei olandeze „Paedika: Journal of Paedophilia”. Aceste reviste promovează laolaltă ambele perversiuni, doar că în cazul revistei olandeze aceasta este şi un organ politic de presă al partidului pedofililor care militează pentru dreptul copiilor de la 12 ani în sus de a face sex cu adulţi, fără acordul părinţilor. În acest sens este folositor pentru opinia publică să cunoască următoarele date, avînd în vedere faptul că homosexualii alcătuiesc mai puţin de 2% din adulţi (şi acest procent este valabil numai în ţările în care homosexualitatea este promovată la nivel de stat ca model de comportament public normal şi chiar prestigios):
De la date la realitatea disproporţionată:
Molestare homosexuală printre cei care deţin poziţii de autoritate:
Sex cu proprii copii:
În RM, după legalizarea în 1995 a homosexualităţii de către clasa politică moldovenească în persoana partidului agrar-democrat în frunte cu A. Sangheli, acest fenomen a început să fie promovat tot mai activ. Promovarea la nivel de stat a acestui comportament deviant, în special de către guvernarea liberal-democrată, a condus la creşterea numărului de abuzuri sexuale faţă de copii şi adolescenţi. Potrivit datelor analitice ale Procuraturii generale a RM, numărul de cazuri de siluire a copiilor a crescut de la 459 în 2009 la 550 în 2010. Această creştere coincide cu instalarea la guvernare a partidului pro-homosexual al prim-ministrului Filat. Aceste date, oricît de izbitoare şi de convingătoare ar fi, nu reprezintă încă esenţa mişcării politice democratice care este indisolubil legată de promovarea şi impunerea pederastiei ca mod de viaţă dominant. Nu degeaba promotorii democraţiei post-moderne, adică ai celei actuale, folosesc deja drept criteriu al democraţiei impunerea şi salutarea pederastiei ca normalitate publică, ca unica sau aproape unica valoare colectivă a democraţiei.
Esenţa mişcării politice a homosexualilor de democratizare definitivă a statelor şi societăţilor este exprimată destul de succint şi limpede în „Manifestul homosexualilor”. Acest manifest a apărut, ca editorial, în revista americană „Gay Community News” („Noutăţile comunităţii gay [homosexuale]”) din 15-21 februarie 1987, fiind semnat de Michael Swift, „revoluţionarul homosexual”. El reprezintă un eseu scris în stilul unei fantezii crude, este o erupţie a furiei lăuntrice, despre cum cei aflaţi pe atunci încă în afara puterii politice visau să devină deţinători ai puterii publice. Acum au devenit. Şi în Republica Moldova.
Iată textul manifestului homosexualilor:
Vă vom sodomiza fiii, embleme ale bărbăţiei voastre neputincioase, ale viselor voastre derizorii şi ale minciunilor voastre vulgare. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în sălile voastre de sport, în vestiarele voastre, în terenurile voastre de sport, în seminarele voastre, în grupurile voastre de tineret, în toaletele cinematografelor voastre, în cazărmile voastre, în motelurile voastre, în toate cluburile voastre de bărbaţi, în clădirile Parlamentului vostru, oriunde bărbaţii sînt împreună cu alţi bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. Îi vom remodela după chipul şi asemănarea noastră. Ei se vor umple de dorinţă pătimaşă pentru noi şi ne vor adora. Femeilor, voi clamaţi libertatea. Voi spuneţi că nu mai sînteţi satisfăcute de bărbaţi, că ei vă fac nefericite. Noi, cunoscătorii feţei bărbăteşti, ai fizicului masculin, vă vom lua bărbaţii. Îi vom distra, îi vom instrui, îi vom îmbrăţişa cînd vor plînge. Femeilor, voi spuneţi că vreţi să trăiţi unele cu altele în loc să trăiţi cu bărbaţi. Atunci duceţi-vă şi fiţi unele cu altele. Noi le vom oferi bărbaţilor voştri plăceri pe care nu le-au cunoscut vreodată, deoarece şi noi sîntem bărbaţi mai întîi de toate, şi doar un bărbat ştie cu adevărat cum să îi facă pe plac altui bărbat, doar un bărbat poate înţelege profunzimea emoţiilor şi sentimentelor, mintea şi corpul altui bărbat. Toate legile voastre care interzic activitatea homosexuală vor fi abrogate. În loc, vor fi promulgate legi ce promovează dragostea între bărbaţi. Toţi homosexualii trebuie să rămînă umăr la umăr ca fraţii, să fim uniţi artistic, filozofic, social, politic şi financiar. Noi vom triumfa doar atunci cînd ne vom înfăţişa ca un chip comun în faţa inamicului nostru heterosexual înrăit. Dacă veţi îndrăzni să ne numiţi pederaşti sau poponari, vă vom înjunghia inimile şi vom necinsti trupurile voastre, nişte mortăciuni de nimic. Vom scrie poezii despre dragostea dintre bărbaţi, vom pune în scenă piese în care un bărbat îl dezmiardă în mod deschis pe un altul, vom turna filme despre dragostea dintre bărbaţii eroici care vor înlocui ieftinele, superficialele, sentimentalele, insipidele, juvenilele infatuări heterosexuale ce domină ecranele voastre de cinema. Vom sculpta statui ale unor tineri frumoşi, ale unor atleţi curajoşi, care vor fi înălţate în parcurile voastre, în pieţele şi piaţetele voastre. Muzeele lumii vor fi umplute numai cu picturi ale unor flăcăi graţioşi, dezgoliţi. Scriitorii şi artiştii vor face ca dragostea dintre bărbaţi să fie la modă şi prestigioasă, şi vom avea succes, deoarece sîntem experţi în promovarea stilurilor. Vom elimina relaţiile heterosexuale folosind satira şi umorul, procedee la care sîntem foarte pricepuţi. Îi vom demasca pe homosexualii influenţi care se dau drept heterosexuali. Veţi fi şocaţi şi speriaţi cînd veţi afla că preşedinţii voştri şi fiii lor, industriaşii voştri, senatorii voştri, primarii voştri, generalii voştri, atleţii voştri, stelele voastre de cinema, vedetele voastre de televiziune, liderii voştri civici şi preoţii voştri nu sînt acei burghezi obişnuiţi şi de încredere pe care i-aţi crezut a fi. Sîntem peste tot, ne-am infiltrat în rîndurile voastre. Fiţi prudenţi cînd vorbiţi despre homosexuali, deoarece sîntem mereu printre voi: s-ar putea să fim la celălalt capăt al mesei sau poate dormim chiar în acelaşi pat cu voi. Nu vor exista compromisuri. Nu sîntem nişte slăbănogi din clasa de mijloc. Fiind foarte inteligenţi, noi sîntem aristocraţi înnăscuţi în sînul rasei umane, iar sîngele nostru albastru nu va accepta niciodată nici un fel de concesii. Cei care ni se vor împotrivi, vor fi exilaţi. Vom ridica mari armate secrete, la fel cum a făcut Mişima, ca să vă învingem. Vom cuceri lumea, căci luptătorii inspiraţi şi uniţi de onoarea şi dragostea homosexuală sînt invincibili, la fel cum au fost soldaţii greci în antichitate. Familia – cadrul în care se nasc minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia şi violenţa – va fi desfiinţată. Instituţia familiei, care doar otrăveşte imaginaţia şi împovărează libera voinţă, trebuie eliminată. În laboratoarele genetice vor fi zămisliţi şi crescuţi băieţi perfecţi. Ei vor fi legaţi unii de alţii în comunităţi, sub controlul şi instrucţiunea savanţilor homosexuali. Toate bisericile care ne condamnă vor fi închise. Singurii noştri dumnezei vor fi tinerii chipeşi. Sîntem adepţii cultului frumuseţii, al moralei şi al esteticii. Tot ce este urît, vulgar şi banal va fi nimicit. Întrucît sîntem izgoniţi din cercurile heterosexuale ale clasei de mijloc, sîntem liberi să ne trăim vieţile conducîndu-ne doar de libera imaginaţie. Pentru noi orice extremă reprezintă o nimica toată. Societatea noastră rafinată pe cale de a se naşte va fi condusă de elita poeţilor gay. Una dintre cerinţele de căpătîi pentru candidaţii la funcţii de stat în noua societate a homo-erotismului va fi cuprinderea de patima grecească. Orice bărbat contaminat cu dorinţa heterosexuală va fi exclus automat din orice funcţie de răspundere. Toţi bărbaţii care vor stărui prosteşte să rămînă heterosexuali vor fi judecaţi în curţi de judecată homosexuale şi vor deveni invizibili. Vom rescrie istoria, istoria umplută şi pîngărită de minciunile şi distorsiunile voastre heterosexuale. Vom portretiza homosexualitatea marilor lideri şi gînditori care au făurit civilizaţia. Vom demonstra că homosexualitatea, inteligenţa şi creativitatea sînt inseparabil legate între ele, că homosexualitatea este o cerinţă pentru adevărata nobleţe şi frumuseţea autentică a unui bărbat. Vom fi victorioşi, căci ne hrănim cu amărăciunea suferinţei celor asupriţi şi siliţi de-a lungul secolelor să joace roluri secundare de nimic în prosteştile voastre spectacole heterosexuale. Ne va ajunge îndemînare să mînuim armele şi să stăm pe baricadele revoluţiei finale şi hotărîtoare. Tremuraţi, voi, porci heterosexuali, căci vom apărea înaintea voastră fără măşti! Acest manifest a apărut în anul 1987. Este semnificativ că în acest an a fost expus public, în afara sinagogii, de către o sectă extremistă iudaică, dar dominantă în multe comunităţi iudaice (inclusiv în Rusia şi SUA), pentru prima dată în istoria omenirii, simbolul iudaic hanukia al sărbătorii iudaice Hanuka. Din 1987 pînă astăzi au trecut 24 de ani. Şi iată, în majoritatea ţărilor democratice, inclusiv în România şi RM, activitştii pro-homosexuali se află la putere, deţin funcţii de deputaţi în Parlament, fac legi pentru populaţiile ţărilor respective, deţin funcţia de preşedinte în România şi de prim-ministru în RM, precum şi funcţia de ministru al justiţiei şi de ministru de externe. Acum este vremea dictaturii anormalităţii, a homosexualităţii ca politică obligatorie de stat. Acum este vremea înfăptuirii preceptelor manifestului homosexualilor. Şi ele se înfăpuiesc: guvernarea actuală admite predarea homosexualităţii în grădiniţele noastre prin aplicarea manualului de pornografie „Sexul povestit celor mici” ca material didactic pentru grădiniţe, prin obiectul opţional „Deprinderi de viaţă” sau prin „Educaţia civică”. Democraţia post-modernă, instaurată după 1994 în RM, este, de fapt, dictatura anormalităţii. Realitatea moldovenească stă mărturie acestei concluzii. Homosexualitatea ca anti-valoare nu este unica componentă a anti-idealului. Toţi promotorii acestei anti-valori mai promovează în alte contexte şi alte anti-valori cum ar fi educaţia sexuală a copiilor şi adolescenţilor (de fapt, pervertirea psiho-sexuală), dreptul la avorturi, asistarea minorilor cu avorturi fără ştirea părinţilor, expulzarea Bisericii Ortodoxe din viaţa publică şi, în general, din spaţiul public, defăimarea trecutului istoric al băştinaşilor (acestor activişti homosexuali le aparţine calificativul de „cîrpă” pentru prapurul liturgic al lui Ştefan cel Mare şi Sfînt şi cel de „excremente” pentru trupul neînsufleţit al Voievodului). Astfel, toţi membrii așa-numitei „Coaliţii Nediscriminare” din RM sînt, totodată, şi promotori ai cursului de perversiune sexuală predat în şcoli cu denumirea mincinoasă de „Deprinderi de viaţă” şi membri ai grupului de iniţiativă pentru statul secular, adică un stat în care orice prezenţe publice ale Bisericii şi ale clericilor ortodocşi să fie interzise. Reprezentanţii acestei grupări de promovare a anti-valorilor sînt activişti politici şi funcţionari publici de rang decizional în actuala guvernare, controlînd în afară de ministerul justiţiei şi cel de externe, asemenea ministere cruciale pentru supravieţuirea societăţii cum sînt ministerul ocrotirii sănătăţii şi ministerul educaţiei. Din aceeaşi categorie de ministere controlate de activiştii pro-homosexuali face parte şi ministerul de interne al cărui şef a semnat un acord de colaborare între minister şi centrul de resurse al activiştilor pro-homosexuali. Este extrem de semmnificativ faptul că activiştii pro-homosexuali se pronunţă categoric, prin conferinţe de presă larg mediatizate de presa lor pentru eliminarea oricăror contacte între organele de stat şi Biserică, pe cînd exact aceleaşi persoane semnează acorduri de colaborare între mişcarea homosexuală şi ministerul de interne, iar prim-ministrul şi ministrul de justiţie, fiind activişti pro-homosexuali, adoptă la nivel de guvern proiectul de lege care impune ca politică de stat promovarea totală a homosexualităţii ca mod general de viaţă în RM, precum şi sancţionarea cu pedepse administrative şi penale a tuturor celor care se arată sceptici faţă de acest mod de viaţă cum este pederastia. Prin urmare, anti-valorile într-adevăr reprezintă un anti-ideal promovat pe toate căile, în particular, şi prin gruparea politică a purtătorilor-lideri ai acestor anti-valori – partidul de guvernămînt al prim-ministrului Filat, deşi mai există partide, inclusiv printre cele la guvenare, dar nu numai, care urmăresc promovarea aceloraşi anti-valori. Viorel CIUBOTARU (va urma)
|
|
Răvaşe recente
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
 |
 |
||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
Moldova Noastră | Oficială | Politică | În lume | Economică | Socială | Culturală | Istorică | Ortodoxă | Urbană | Rurală | Subterană Preluarea totală sau parţială a informaţiei publicate pe site se face numai cu indicarea sursei. 
|
 |
Anti-valorile