III. Traducere inadecvate.
„Traducătorul” a evitat să traducă termeni uzuali care nu pot fi lăsaţi în italiană, ci trebuiesc imperativ redaţi româneşte. Astfel, clopotniţa nu se numeşte „campanilă” cum e în versiunea „tradusă”, iar a odrăsli nu este româneşte „a custodi”.
La fel, cartierele Constantinopolului nu pot fi desemnate ca „arondismente”, căci acestea din urmă fac referinţă la alte realităţi din alte epoci, alte spaţii şi alte civilizaţii. Acelaşi lucru este valabil şi pentru „condotier” cu referinţă la epoca bizantină.
Traducătorul introduce cu de la sine putere şi înlocuitori pentru asemenea cuvinte simple ca a apare, a transpare, a se înfiripa etc. Verbul „inovator” este cel de „a emerge” (eu emerg, tu emergi, el a emers, ei emerseră, tu emersei etc.)
Idem şi în cazul unor asemenea cuvinte ca cuvînt sau vocabulă pe care „traducătorul” le redă prin echivalentul italian de (?!) „voce” – vezi la pag. 162 expresia năzdrăvană de „vocea „monahism” în sens de cuvîntul „monahism”.
La fel, în context ortodox, nu spunem „monarhie terestră”, ci monarhie / împărăţie pămîntească. Nu „umanitate”, ci omenire.
Iarăşi, nu zicem „şef” cînd ne referim la realităţi bizantine sau ortodoxe, ci cap, diriguitor, frunte etc.
Asemenea greşeli împînzesc şi ele întreg textul în lungiş şi în curmeziş.
Bunăoară, pag. 91 „A nu-l considera pe Dumnezeu în termeni personali poartă la a vorbi despre Dumnezeu ca de un concept filosofic ...” – CORECT: A nu-L considera pe Dumnezeu în termeni personali ne conduce la ...
IV. Forme colocviale de pronume.
Dat fiind faptul că monografia propusă spre traducere nu este un text artistic sau unul de bulevard, s-ar fi cuvenit să se respecte stilul şi prestanţa unui limbaj mai formal, mai academic, mai sobru. Traducătorul, însă, a rescris textul în forme colocviale, incompatibile cu formatul originalului şi cu tema abordată de autor.
Astfel, în loc de verbul este traducătorul foloseşte peste tot „e”.
Pronumele sînt date în toate cazurile în forma lor prescurtată, de parcă s-ar traduce o poezie pentru care trebuie asigurată o anumită ritmică. Astfel avem, extrase la întîmplare cîteva exemple ilustrative: pag. 65 „pe care-l au azi”, corect – pe care îl au azi; pag. 21 – „şi-i conferă”, corect – şi îi conferă; pag. 25 „care-şi luau numele”, corect – care îşi luau numele; pag. 37 „şi-şi numea locuitorii”, corect – şi îşi numea ...; pag. 38„care-şi are utilitatea sa”, corect – care îşi are ...; pag. 163 – „ci-i primeşte cu drag”, corect – ci îi ... etc. etc.
V. Greşeli propriu-zis de traducere.
Nu sînt chiar multe (în comparaţie cu numărul celor deja semnalate), dar, oricum, fac incompatibil textul cu statutul de traducere. Reproducem cîteva cu titlul ilustrativ.
Pag. 98 greşit: „... fecunditatea şi vitalitatea unei nesfîrşite zămisliri”, corect: fecunditatea şi vitalitatea unui nesfîrşit neam
Pag. 40 greşit: „Expresia”, corect (în context) – Exprimarea.
Etc.
Benedict Moldoveanu