România: După alegeri „esenţa activităţii de prăduire a statului de către clasa politică nu se va schimba deloc”

Mircea Geoană încearcă să le explice românilor că alianţa anti-Băsescu nu este doar o alianţă a unor oligarhi împotriva altora, ci o tentativă a forţelor politice “sănătoase” de a organiza o schimbare a vieţii politice din România. Evident, viitoarea detronare a lui Traian Băsescu nu va aduce nici un fel de schimbare radicala în viata politică. Se vor schimba miniştri, prefecţi şi directori de agenţii guvernamentale, dar esenţa activităţii de prăduire a statului de către clasa politică nu se va schimba deloc.

Dacă, printr-o minune a naturii, Mircea Geoană, Crin Antonescu si Klaus Johannis vor dori să rezolve problemele fundamentale ale economiei naţionale, ei vor trebui să se răscoale împotriva grupurilor de interese care i-au propulsat la putere. Este foarte puţin probabil ca creaturile oligarhilor cu ochi albaştri să aibă integritatea morală şi patriotismul necesar pentru o acţiune de acest gen. Problema fundamentala a României constă în faptul că chiar şi o ajustare minoră a politicilor economice în vederea depăşirii crizei va genera o reducere substanţiala a veniturilor diferitelor grupuri de interese care se află în relaţii parazitice cu bugetul statului şi circuitele financiare asociate companiilor de stat.

Una dintre întrebările fundamentale la care vor trebui sa găsească răspuns Mircea Geoană şi Crin Antonescu este următoarea: “În condiţiile în care BNR este (teoretic) deţinătorul unei rezerve valutare de peste 25 miliarde de Euro, de ce statul este forţat să se împrumute (cu dobîndă de la bănci comerciale ş instituţii financiare supranaţionale (FMI), pentru a plăti pensiile ş salariile?”

Evident, susţinătorii situaţiei curente ş fanii înrăiţi (bine plătiţi) ai lui Mugurel Isărescu vor apela la argumente ce ţin de regulile UE de interacţiune între o bancă naţionala şi deficitul bugetar al guvernului sau ce ţin de probleme şi restricţii de ordin instituţional, care împiedica utilizarea banilor din rezerva valutara a băncii naţionale pentru acoperirea deficitului bugetar. Aceste argumente nu au nici o legătură cu realitatea politicilor economice practicate de statele civilizate în timpul crizei financiare. Pentru ilustraţie, este îndeajuns să menţionam faptul că numai două ţări din toata lumea, care (teoretic) au o rezerva valutara substanţială nu au reuşit să identifice o metoda de a o folosi pentru evitarea supra-îndatorării de la bănci private sau FMI. Aceste două ţări sunt: Ucraina si România. Impresionant! Aplauze furtunoase pentru tandemul Isărescu – Bîsescu.

Pe timp de criză economică, merită sa fie aplicat unul dintre principiile realpolitik: “Dacă este necesar pentru interesele ţării, orice regula (restricţie) poate fi ocolită. Dacă regula (restricţia) nu poate fi ocolită, regula trebuie încălcată”. Este incredibil ca politicienii care se pricep de minune la şmecherii, şmenozeli si ţepe pentru a se îmbogăţi din contul statului nu sînt capabili să organizeze finanţarea deficitului bugetar cu ajutorul fondurilor BNR. Cel mai probabil, explicaţia constă în lipsa de dorinţă de a lucra în interesul naţional.

Astăzi, procesul de finanţare a deficitului bugetar arată în felul următor:

1. BNR reduce rezervele minime obligatorii sau organizează o injecţie de lichiditate valutară prin vînzarea unei parţi din rezerva valutară, oferind astfel băncilor comerciale o suma în valută.

2. Băncile comerciale utilizează aceşti bani pentru a împrumuta Ministerul Finanţelor Publice, percepînd o dobîndă substanţială.

În termeni clari, băncile comerciale străine percep o dobîndă pentru procesul de intermediere a transferului de bani de la BNR la Ministerul Finanţelor Publice. Fabulos! Cei care au permis existenţa şi utilizarea continuă a unui astfel de mecanism ar trebui traşi la răspundere, dar este puţin probabil ca Mircea Geoană sa aibă integritatea morală de a o face. Este şi mai puţin probabil ca echipa domniei sale să asambleze un mecanism alternativ care ar permite evitarea unei astfel de situaţii.